Cand cerul ne-ngana, un cantec din ploi

Cand cerul ne-ngana un cantec din ploi
si noi suntem goi…
iar stropii ne-acopera suflarea la doi,
…ne lasa fiori ce se scurg,
cu nuante de flori, pe trup,
printre noi…

Cand cerul ne-ngana un cantec din ploi,
Ador sa dansam prin roua din zori,
…deseori
S-atingem cu talpile goale un suvoi,
E melos de picuri ce canta din noi.

Ne strangem in brate cand ploaia e-n toi,
Un fulger aprinde scantei noptilor
Si-un tunet, dezleaga zagazul de nori.

Saruta-ne ploaie si lasa-ne goi!
Spalati de poveri si timpuri de ieri,
O boare adu-o sa le-mbrace-n taceri,
Si lasa amorul sa zburde prin noi,
Cand cerul ne-ngana un cantec din ploi.

Anto, 21 iunie 2014