Ce-astupa orizontul, cand norii-i lacrimara.
Navalnicul suspin al corzii violine
Potop de vise-ascunde, din zilele senine.
O da de gol arcusul, cu vrednicu-i sarut.
Cand mangaind lauta, un sunet i-a parut.
Desprinsa din durerea ce-o poticnea acut,
Zambi arcusului…cam pret de un minut.
Privind bagheta supla ce-i completa tempoul,
Ii oferi sfioasa un inceput de cheie.
O simfonie a vietii, invie intre strune.
Distinsa si chocheta ne-ncanta cu capricii,
De doamna cu suita si Do major la cheie.
Arcusul o-nfioara cu-atingerea-i duioasa,
Pe strune se alinta si-i canta o doina-aleasa.
Anto, 11 august 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu