Scantei de poem

Taciunii de brad mocnesc in camin

Intr-un fotoliu, m-asez si te chem.

Un gand de iubire se-nfiripa din plin,

Iar vreascul arunca scanteieri de poem.



Izul de cetina ne-mbata cu rime

Scaldate-n vapori, de priviri pentru tine

Straluce in noapte povestea de iarna

Conturata-n cristale, pictate pe rama.



Colinda ne ninge cu dalbe refrene

Te-ating si te mangai cu soapta de nea,

Ce cald se asterne pe obraz si pe gene

Afara e iarna…fuiorul isi cerne.



Pe patul din cantec, portativul de brad

Amorul-si recita, poemul cu drag.

Stelute de foc, scapara-n soba

Pe chipuri colinda lumina…o nimba.



Aievea e visul unei seri de iarna

Ce lasa pe chip, cristale in salba.

Si dragostea canta colind de iubire

Cand noi ne iubim, zapada se-asterne…



Anto, 8 decembrie 2013