Nedescris

Dar dornic de ninsoare-n azur
Pe cer, stelele-s snur.

Te-nvelesc cu fuiorul de semne
Ce cuvinte separ si dorul din ele.

Cu penelul te-ating si cerneala ti-e clipa
Unui zambet discret ce-ncet se disipa…

Ca o ploaie pe trupu-mi, zapauc, fara frica
Iubirea-nfiripa tainica secunda

Scrijelesc peste foi, randuri de-a randuri
O litera sare si lasa cuvantul sa caute gandul, culoarea si cantul.

Tiparnita cerne acorduri tacute, sa nu deranjeze slovelele mute
Iar cantul se-aude printre virgule multe in amor cu zambet curat.

Anto, 17 februarie 2013