Colind prin omat, copilariei

Colind prin omat, copilariei 
Acorduri de cimpoi si clopotei vioi.
In poarta, bunica m-asteapta sfioasa
Cu salul pe umeri, broboada legata.

Zambeste a iarna cu cozonaci si turte,
Insiropate-n miere si-n iubire cu stele.
Argintul razbate din broboada-nflorata
Si fruntea-i cu riduri, de timp incercata.

Zambeste a vis, vegheat de-al sau gand
O doina ingana si-n somn ma afund.
Si zambetu-i vara, in loc de cojoc
Iar lemnul trozneste in soba…cu foc,
Mere ascunse se usuca stingher
Aroma de iarna se-mprastie-n ungher.

Colind prin omat, copilariei
Si stelute mii, mici si stravezii,
La geam se lipesc si eu le primesc,
Cu paine si sare, ca o gazda mare.

Iar bunica mea, pe-un stergar punea
Raza unei stea si o ocrotea
Ca dar pretios si sfant si duios.
Duios amintirii in colind vrajit
Intr-un lerui-ler, brad impodobit, in nameti cernit.

Colind prin omat, copilariei
In tropot de cai cu snur si paiete,
Si-n sa, stau semeti flacaii in cete,
Colinda cu ursul si bucium spre vetre.

Bunica la poarta le zambeste a iarna,
Deschide inima larg si curtea se umple…cu colinde multe.
Primeste cu drag, icoana vestirii si a mantuirii,
A nasterii Sale de la Bethlehem…
Iaca la un semn, Magii se pornira,
Cu daruri sfinte si drag daruite.

Anto, December 18, 2012