Ce fugi timp, cu foc si dor
Lasi vantul sa te poarte-n zbor
Pe albi umeri, timpurii,
Plini cu griji si amintiri.
N-ai oprit sa te adapi
Omului sa-i faci pe plac.
Sa mai stai , sa nu te duci
In grabit zbor, peste lunci.
Si te-as tine-n brate-asa,
Tot mereu te-as saruta,
Sa-mi lasi cantul dorului
Tineretea zborului, susurul izvorului.
Esti parsiv, nu te opresti,
Nu tii cont ca-mbatranesti
Granele din suflete, pajistea cu zambete…
Fugi…!
Anto, 30 ianuarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu