Cand sufletul plange

Cand sufletul plange si il ascunzi,
Durerea o ignori si vrei s-o alungi,
Picur cu picur se strange sub pleoape
Si-aduna oceanul furtunii de lacrimi.

Surasul mascheaza povara durerii
Mintea e muta, scanceste cu greu,
Si vorbe sunt multe usor neintelese
Ascunse-n obraz, plesnite cu sete.

In coltul de ochi, tremura-un picur
Ce lacrima cade in palma caus
Amarul caisa il iau si-l acopar
Cu-n zambet il sterg in plans desuet.

Suflete, nu plange iar!
Varsa jarul in ocean, sa se stinga fir cu fir
Sa nu-l vezi sa nu-l mai stii.
Lasa sufletul curat, linistit si impacat
Sa iubeasca neintinat, asa-i bun, asa-i pastrat.

Anto, 1 februarie 2013