S-auzi clipocitul ametitor al fluviului din suflet
Pe buze, aduni seva trunchiului infipt la mal de apa,
Apa lina ce poarta diamantele lunii, infasurate-n borangic nocturn.
Falduri coboara si lin impresoara si gand si trup…
Cuvant de-odinioara si tot ce inseamna….
Atinge a matase pe sani si pe coapse ca spuma de lapte,
Intoarce pe-o parte si nu-i da pace
Luminii de luna, straluce nebuna!
In palmele mele, aduna tu stele…
Hodina-ti sarutul, matase-i cuvantul si in apa cea lina, adapa-ti avantul.
Ca un artizan, tese-mi cu piatra lumina, drumul spre astre,
Inveleste-l in surdina de soapte maiastre ,
Spre izvor de amor …cu borangic in decor…..
Anto, 17 ianuarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu