Asternut de vocale

Imi lipesc urechea de geam si ascult…
Ploaia, ca un susur de silabe-nnodate.
Pe fir de consoana, impletesc cuvinte de stele
Ce dau luciu pleoapelor mele.

Si picura zorii peste-asternut de vocale,
Ce-au zamislit povestea trupurilor goale.
Bratara-i vocala pe mana ce-atinge
Umarul tau,  ce acolade rasfrange.

Imi picur sarutul pe umaru-ti gol
Invaluit de neintrerupte dorinte,
Iti  susur ca ploaia marunta pe buze
Si lobul urechii il prind…intre doua cuvinte.

Iubindu-ti cuvantul pe buze nascut,
Te-asez sa te hodini, pe pieptu-mi nauc…
De-mpreunate consoane si soapte-n vazduh
Ce striga…iubire…vocale-n asternut…

Anto, 10 februarie 2013